În adâncurile României contemporane se ascunde o realitate cruntă și dezamăgitoare: statul eșuat. Acest fenomen cuprinzător se manifestă în mai multe moduri, printre care instituțiile guvernamentale ineficiente, spitalele lipsite de cadre medicale pregătite, creșterea îngrijorătoare a consumului de droguri, nepăsarea autorităților în toate domeniile de activitate, ignorarea siguranței cetățenilor, lipsa încrederii populatiei în autoritatile publice, corupția și nepotismul, impozitarea excesivă a celor care muncesc și protejarea capitalului străin neimpozitat corect, precum și încurajarea unui mod de viață „ușor” prin emisiuni și evenimente culturale artistice.

Instituții guvernamentale ineficiente

Unul dintre semnele cele mai evidente ale statului eșuat în România este ineficiența instituțiilor guvernamentale. Acestea par să se complacă în birocrație și inacțiune, lăsând cetățenii cu senzația că nu sunt serviți cu responsabilitate și eficiență de către stat.

Subfinantarea educatiei

Una dintre cele mai grave probleme ale sistemului de învățământ românesc este corupția și managementul deficitar din școli și universități. Aceste aspecte slăbesc încrederea în instituțiile de învățământ și duc la irosirea resurselor.

Statul eșuat în educație se caracterizează și prin investiții insuficiente în infrastructura educațională, în formarea și motivarea cadrelor didactice și în dezvoltarea de programe educaționale relevante.

Diferențele semnificative în calitatea educației dintre mediul urban și cel rural, precum și între diferitele regiuni ale țării, contribuie la perpetuarea inegalităților sociale și economice.

Sistemul de învățământ românesc nu reușește să țină pasul cu nevoile pieței muncii și cu aspirațiile tinerilor. Acest lucru duce la exodul creierelor, adică plecarea tinerilor educați în străinătate pentru a-și găsi oportunități mai bune, ceea ce agravează problema statului.

Pentru a depăși statutul de „stat eșuat” și pentru a îmbunătăți sistemul de învățământ, este necesară o serie de reforme structurale. Acestea pot include revizuirea curriculumului, investiții semnificative în educație, combaterea corupției și îmbunătățirea formării și remunerării cadrelor didactice.

Spitale fără cadre medicale pregătite

Sistemul de sănătate din România se zbate într-o criză perpetuă. Spitalele suferă din cauza lipsei cronice de medici și personal medical calificat. O mare parte din profesioniștii talentați din domeniul medical aleg să plece în străinătate, lăsând în urmă un sistem de sănătate disfuncțional, cu pacienți care așteaptă luni întregi pentru tratament și care deseori nu primesc îngrijirea necesară la timp.

Creșterea consumului de droguri și neglijarea tinerilor

Unul dintre cele mai tragice semne ale eșecului statului este creșterea alarmantă a consumului de droguri, în special în rândul tinerilor. Consumul de substanțe stupefiante a devenit o problemă natională, iar vârsta la care tinerii încep să experimenteze drogurile devine tot mai mică. De asemenea, accesul la aceste substanțe este tot mai facil. Statul eșuat nu reușește să ofere programe eficiente de prevenire și reabilitare, lăsând generațiile viitoare să lupte cu o problemă din ce în ce mai gravă.

Nepăsarea autorităților în toate domeniile de activitate

Nepăsarea autorităților și a instituțiilor este răspândită în toate domeniile de activitate, de la infrastructură la educație și de la mediu la administrarea justiției. Cetățenii resimt adesea că guvernul și instituțiile sunt preocupate mai degrabă de propriile interese decât de binele comun.

Ignorarea siguranței cetățenilor

Siguranța cetățenilor este deseori lăsată pe ultimul loc în prioritățile statului. Probleme precum infracțiunile și accidentele de circulație rămân nerezolvate, iar cetățenii se simt vulnerabili în fața pericolelor din societate.

Lipsa încrederii populației în autoritățile publice

Lipsa încrederii populației în autoritățile publice este o consecință directă a eșecului statului. Oamenii au ajuns să se simtă abandonați și neglijați de către guvern, ceea ce duce la un climat de dezinteres și cinism.

Corupție și nepotism

Corupția și nepotismul persistă în România, subminând încrederea în instituțiile publice și erodând principiul meritocrației. Se înfăptuiesc angajări nepotiste și se acordă contracte guvernamentale în baza conexiunilor personale, lăsând în umbră profesioniștii talentați și pregătiți.

Impozitarea excesivă a cetățenilor și protejarea capitalului străin

Impozitarea excesivă a celor care muncesc și evitarea taxării adecvate a capitalului străin sunt o formă de inechitate fiscală care afectează greutatea financiară a cetățenilor și subminează încrederea în stat.

Încurajarea unui mod de viață „ușor”

Pe toate canalele se promovează adesea un mod de viață „ușor”, care pune accent pe distracție și evitarea responsabilităților. Emisiuni TV și evenimente culturale artistice adesea glorifică acest stil de viață, ceea ce face dificilă promovarea unor valori mai profunde și a unei vieți responsabile și angajate.

Concluzie: unde au dus iresponsabilii PSD-PNL România

România se confruntă cu provocări semnificative care decurg dintr-un stat eșuat, care nu își îndeplinește responsabilitățile față de cetățeni. Pentru a depăși aceste probleme, este esențial ca societatea civilă să se mobilizeze, guvernul să acționeze cu responsabilitate și transparență și să se promoveze o cultură a integrității în administrația publică. Abordarea concretă a problemelor menționate poate contribui la refacerea încrederii populației în autoritățile publice și la construirea unui stat mai eficient și mai responsabil în România.

Coordonator AUR Vrancea,

Sorin PÎSLARU