Încă din cele mai vechi timpuri, istoria consemnează că Țara Vrancei a fost cuibul unor oameni dârji, drepți și, mai ales, liberi! Legenda Babei Vrâncioaia ne arată că însuși Marele Domn Ștefan-Vodă, fiind învins de turci la Războieni, în anul 1476, se retrage în Munții Vrancei, nimerește casa bătrânei Vrâncioaia, căreia îi cere ajutorul, iar aceasta pune imediat mâna pe bucium și-și cheamă cei șapte fii degrabă acasă, punându-i, împreună cu oamenii lor, în slujba voievodului și ai țării.

Ce apărau, de fapt, acei răzeși în acele vremuri și pentru ce luptau? Își apărau palma de pământ și luptau pentru a trăi liberi într-o țară liberă. Ascultând porunca mamei lor, au jurat credință Măritului Domn Ștefan, au purces la luptă împotriva cotropitorilor și au biruit. Ce-i făceau pe străbunii noștri să lupte cu atâta dăruire până câștigau lupta împotriva unor oști mult mai numeroase și mai bine înzestrate? Marea lor credință în Dumnezeu, în Domnul Țării, în porunca bătrânilor și în libertate! Această mare credință a culminat în anul 1917 la Mărăști, Mărășești și Oituz prin acel crez de nepătruns: ,,Pe aici nu se trece!”.

De-a lungul acestei istorii zbuciumate, strămoșii noștri și-au vărsat sângele în pământul Vrancei noastre, apărând cu prețul vieții fiecare părticică a acestui pământ. Mă întreb și vă întreb: astăzi, noi cei ce suntem urmașii acestor bravi eroi, de ce nu ne ridicăm la înălțimea străbunilor noștri? Pentru că avem credință foarte puțină și suntem stăpâniți de frica ce vine tocmai din lipsa de credință. Această frică ne face să fim slabi, să nu luăm atitudine și să lăsăm dușmanii Poporului Român să facă tot ce poftesc în țara noastră!

Pentru a pune bună rânduială în comunitățile noastre este necesar să ne întărim în credință, să alungăm frica și să devenim din nou stăpâni, la noi acasă.

Fraților, numai astfel ne putem numi urmașii demni ai străbunilor noștri și vom putea pune din nou temelie trainică în dezvoltarea societății românești!

Ing. Maricel SPULBER